'60
O decadă marcantă şi bulversantă a secolului trecut, anii ’60 şi-au pus amprenta pe multe destine, iar unele evenimente ale acelei perioade au implicaţii chiar şi astăzi. Europa începea să fie, la propriu, divizată, prin construirea Zidului Berlinului (1961), iar şi mai multe „ziduri“ se ridicau după Primăvara de la Praga şi invazia rusă din Cehoslovacia (1968). Între timp, în China, Mao Zedong pornea halucinanta sa Revoluţie Culturală. Dar poate cele mai importante evenimente s-au petrecut peste Ocean, într-o Americă aflată în plin război rece cu URSS. Războiul din Vietnam (1955-1975), Criza rachetelor cubaneze ce ar fi putut declanşa un nou război mondial (1962), asasinarea preşedintelui John F. Kennedy (1963), a fratelui său, Robert Kennedy (1968), şi a pastorului de culoare Martin Luther King (1968) au bulversat populaţia Statelor Unite, lăsând-o în căutare de stabilitate şi repere. Consumerismul era una dintre valorile epocii în care ameninţarea unui nou conflict pândea în orice moment, iar pe fondul acesta, la mijlocul deceniului, a apărut mişcarea hippie, ce combătea războiul cu dragoste şi flori în păr.
Invazia britanică
Cântecele artiștilor ca Elvis Presley au ajuns peste Ocean, unde, în Marea Britanie, un nou curent a luat naștere: rock-ul britanic (british rock). Inspirat de rock and roll-ul american, rock-ul britanic avea să revoluționeze muzica, prin formații ca The Beatles, The Who, The Yardbirds, The Animals, The Kinks sau The Rolling Stones.
Folk-rock
În S.U.A. apare un curent care va îmbina muzica rock cu aceea folk. Produsul rezultat, numit folk rock, este reprezentat de Bob Dylan, The Byrds, Neil Young, Simon & Garfunkel, The Mamas & the Papas, Joni Mitchell, The Band ș.a.
Rock psihedelic și progresiv
Următorul curent important din istoria muzicii rock este subgenul psihedelic, ca reacție față de criza spirituală a societăților consumiste occidentale (Europa, S.U.A.). Se caută o expresie mai cuprinzătoare atât ca formă, cât și ca mesaj, în același timp viabilă la contactul cu publicul larg. Se împrumută mult din alte genuri muzicale, instrumentația este mult mai bogată și cuprinde efecte sonore nemaiauzite; o zonă de influență preferată de mulți este Orientul, sub forma muzicii arabe, indiene sau – cu mult mai rar – a culturilor din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Indonezia). Ca reprezentanți ar fi de amintit The Doors, Grateful Dead, Jefferson Airplane, Jimi Hendrix, The Velvet Underground, parțial The Beach Boys (S.U.A.), Pink Floyd, The Rolling Stones, The Who, dar și deja cunoscuții The Beatles, aflați într-o a doua etapă de creație, desfășurată după jumătatea anilor șaizeci (formațiile citate provin din peisajul britanic). Tot din Marea Britanie, trebuie amintită comparativ formația The Kinks, care a „sfidat” curentul psihedelic și a prefigurat alte zone ale muzicii rock din anii șaptezeci.
Influența muzicii rock cunoaște un moment semnificativ în anul vara lui 1969, când cinci sute de mii de oameni iau parte la Festivalul de la Woodstock.
Festivalul de la Woodstock
Festivalul Woodstock – un eveniment precar organizat şi nu atât de spectaculos artistic (deşi a lansat cariere) – nu este atât de mult despre muzică, ci despre o revoluţie. Despre libertate şi schimbare. Cu aproape 50 de ani în urmă, în weekendul 15-18 august 1969, la mai puţin de o lună de când Neil Armstrong devenea primul om care punea piciorul pe Lună, aproape jumătate de milion de oameni se adunau pe o pajişte, pentru „trei zile de pace şi muzică“, cum scria pe afişul Festivalului de la Woodstock. Cu mai puţin de un an înainte, când patru tineri – doi hipioţi vizionari, Artie Kornfeld şi Michael Lang, şi doi antreprenori capitalişti, John Roberts şi Joel Rosenman – puneau cap la cap câteva idei, nici nu bănuiau că aveau să intre în istoria muzicii moderne.
Lista artiştilor care au urcat pe scenă în august 1969 include unele dintre cele mai mari nume din istoria rockului şi a folkului. Unii dintre aceşti muzicieni nu mai sunt astăzi în viaţă, pentru că abuzul de droguri şi alcool şi-a luat tributul. Janis Joplin şi Jimi Hendrix sunt doar doi dintre cei dispăruţi în mod tragic. Alte nume mari care au cântat la Woodstock sunt Joe Cocker, The Band, Grateful Dead, Creedence Clearwater Revival, The Who, dar mulţi alţi artişti de renume au refuzat, la vremea respectivă, participarea la festival: Bob Dylan, The Doors, Led Zeppelin, The Moody Blues, Free şi Jethro Tull.
Cântecele artiștilor ca Elvis Presley au ajuns peste Ocean, unde, în Marea Britanie, un nou curent a luat naștere: rock-ul britanic (british rock). Inspirat de rock and roll-ul american, rock-ul britanic avea să revoluționeze muzica, prin formații ca The Beatles, The Who, The Yardbirds, The Animals, The Kinks sau The Rolling Stones.
Folk-rock
În S.U.A. apare un curent care va îmbina muzica rock cu aceea folk. Produsul rezultat, numit folk rock, este reprezentat de Bob Dylan, The Byrds, Neil Young, Simon & Garfunkel, The Mamas & the Papas, Joni Mitchell, The Band ș.a.
Rock psihedelic și progresiv
Următorul curent important din istoria muzicii rock este subgenul psihedelic, ca reacție față de criza spirituală a societăților consumiste occidentale (Europa, S.U.A.). Se caută o expresie mai cuprinzătoare atât ca formă, cât și ca mesaj, în același timp viabilă la contactul cu publicul larg. Se împrumută mult din alte genuri muzicale, instrumentația este mult mai bogată și cuprinde efecte sonore nemaiauzite; o zonă de influență preferată de mulți este Orientul, sub forma muzicii arabe, indiene sau – cu mult mai rar – a culturilor din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Indonezia). Ca reprezentanți ar fi de amintit The Doors, Grateful Dead, Jefferson Airplane, Jimi Hendrix, The Velvet Underground, parțial The Beach Boys (S.U.A.), Pink Floyd, The Rolling Stones, The Who, dar și deja cunoscuții The Beatles, aflați într-o a doua etapă de creație, desfășurată după jumătatea anilor șaizeci (formațiile citate provin din peisajul britanic). Tot din Marea Britanie, trebuie amintită comparativ formația The Kinks, care a „sfidat” curentul psihedelic și a prefigurat alte zone ale muzicii rock din anii șaptezeci.
Influența muzicii rock cunoaște un moment semnificativ în anul vara lui 1969, când cinci sute de mii de oameni iau parte la Festivalul de la Woodstock.
Festivalul de la Woodstock
Festivalul Woodstock – un eveniment precar organizat şi nu atât de spectaculos artistic (deşi a lansat cariere) – nu este atât de mult despre muzică, ci despre o revoluţie. Despre libertate şi schimbare. Cu aproape 50 de ani în urmă, în weekendul 15-18 august 1969, la mai puţin de o lună de când Neil Armstrong devenea primul om care punea piciorul pe Lună, aproape jumătate de milion de oameni se adunau pe o pajişte, pentru „trei zile de pace şi muzică“, cum scria pe afişul Festivalului de la Woodstock. Cu mai puţin de un an înainte, când patru tineri – doi hipioţi vizionari, Artie Kornfeld şi Michael Lang, şi doi antreprenori capitalişti, John Roberts şi Joel Rosenman – puneau cap la cap câteva idei, nici nu bănuiau că aveau să intre în istoria muzicii moderne.
Lista artiştilor care au urcat pe scenă în august 1969 include unele dintre cele mai mari nume din istoria rockului şi a folkului. Unii dintre aceşti muzicieni nu mai sunt astăzi în viaţă, pentru că abuzul de droguri şi alcool şi-a luat tributul. Janis Joplin şi Jimi Hendrix sunt doar doi dintre cei dispăruţi în mod tragic. Alte nume mari care au cântat la Woodstock sunt Joe Cocker, The Band, Grateful Dead, Creedence Clearwater Revival, The Who, dar mulţi alţi artişti de renume au refuzat, la vremea respectivă, participarea la festival: Bob Dylan, The Doors, Led Zeppelin, The Moody Blues, Free şi Jethro Tull.
|
|
|
|